Editorial - În sfârşit, o veste bună!

Consiliul Local din Micherechi a hotărât la o recentă şedinţă că va propune introducerea tradiţiei dansurilor populare româneşti din Micherechi în Patrimoniul cultural imaterial din Ungaria. În acest demers, zilele trecute a fost alcătuită o comisie de specialitate care va întocmi dosarul de înscriere a dansurilor româneşti din Micherechi în Registrul naţional al Ungariei pentru UNESCO. Până în acest moment, în Registrul naţional de patrimoniu cultural imaterial al Ungariei figurează 29 de elemente, printre care se găsesc şi două tradiţii de la naţionalităţi, una de la croaţi şi alta de la sloveni. Un lucru interesant este, însă, că nicio tradiţie a dansurilor populare nu figurează între acestea. Condiţiile de includere în registrul naţional nu sunt chiar aşa de simple, însă comisia micherechenilor a verificat toate punctele şi a constatat că nu este imposibil de atins acest scop. Până cel târziu în toamna acestui an este programată înaintarea dosarului, iar Comisia naţională a Ungariei pentru UNESCO, care funcţionează în cadrul Scanzenului din Szentendre şi se uneşte de două ori pe an, ar putea decide asupra iniţiativei micherechenilor în cursul anului viitor.

În forma organizată pe care o cunoaştem azi, Echipa de dansuri populare româneşti din Micherechi există începând din toamna anului 1947, deci tocmai ne apropiem de aniversarea de 70 de ani. Una dintre condiţiile obligatorii pentru includerea în Registrul naţional, şi pe care dansurile din Micherechi cu siguranţă o îndeplinesc, este că acest patrimoniu trebuie să fie viu, să fie practicat şi în zilele noastre şi să i se asigure o continuitate. Obţinerea titlului de produs al patrimoniului cultural imaterial este unul cu rol simbolic, dar de mare însemnătate, deși echipa de dansuri sau comuna Micherechi nici în viitor nu va primi o finanţare specială pentru conservarea şi transmiterea tradiţiei dansului popular românesc. Însă cu acest titlu simbolic avem multe de câştigat. Şi nimic de pierdut.

În primul rând, vom (re)câştiga mândria şi bucuria de a fi micherechean. Mândria de a fi dansator popular, care păstrează un element românesc al patrimoniului cultural imaterial al Ungariei. Bucuria de a ţine în viaţă şi a transmite o moştenire a strămoşilor noştri din Micherechi. Va fi o recapitulare a sentimentului de mândrie şi de unitate dintre toţi micherechenii pe care l-am simţit cu ocazia celor două concursuri de talente „Cine ce ştie?” din anii 1988 şi 1993, când toată ţara ungurească, de la mic la mare, a aflat cine sunt micherechenii şi minunatele lor dansuri populare româneşti. Ne-am câştigat cu dansurile noastre mai mulţi fani în ţară, decât cu castraveţii. Am ajuns să vedem cum numeroase ansambluri folclorice, de la Ansamblul de Stat până la formaţii locale de amatori, învaţă paşii dansurilor româneşti din Micherechi.

Dacă Primăria din Micherechi va reuşi să introducă tradiţia dansurilor populare româneşti pe lista naţională a patrimoniului cultural imaterial, şi credem asta cu tot dinadinsul, suntem siguri că recunoştinţa adevărată va veni după. Cel mai important sprijin nu este cel financiar, ci cel spiritual. Niciodată nu prin bani trăieşte o tradiţie, ci prin sentimentul şi conştiinţa omului că dobândeşte o valoare. Obţinerea acestui titlu naţional va putea aduce pentru dansurile populare din Micherechi şi pentru întreaga comunitate locală nu doar recunoştinţa oficialităţilor din Ungaria cât, şi poate asta ne dorim şi mai mult, a celor din ţara-mamă România.

Iar dacă nu câştigăm? Şi atunci suntem câştigători! Va fi consemnat prin documente că, noi, cei de azi, oricât ar fi de tulburi vremurile pe care le trăim, am ştiut să ne unim în jurul unei valori culturale româneşti moştenite din moşi-strămoşi.

Eva Şimon