„Cultura română pierde un mare prozator, un
caracter, un om moral, un om de atitudine", se arată într-un comunicat al
Academiei Române, făcând referire la plecarea în eternitate a scriitorului Augustin Buzura în seara zilei de 10
iulie 2017. În vremea când era preşedinte al Fundaţiei Culturale Române
(Institutul Cultural Român de azi), Augustin Buzura avea legături foarte bune
şi cu românii din Ungaria, în special cu Uniunea Culturală a Românilor din
Ungaria şi săptămânalul „Foaia românească”, vizitând de mai multe ori aceste
instituţii româneşti. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!
Originar din Maramureș, născut la Berința, pe 22 septembrie 1938, Augustin
Buzura a fost una dintre marile conștiințe ale poporului român, model de
demnitate și curaj, ce a denunțat în opera sa abuzurile și absurditatea
regimului comunist din România. Romanele sale sunt opera unui scriitor de un
deosebit rafinament intelectual, cu o pătrunzătoare capacitate analitică, scrie
în comunicatul Academiei Române.
Spirit rafinat, cu o cultură exemplară, a fost redactor-șef al revistei
literare „Tribuna” din Cluj, președinte al Fundației Culturale Române și președinte
al Institutului Cultural Român, director al revistei „Cultura”, toate instituții
fundamentale pentru promovarea și stimularea culturii române.
Absolvent al Liceului Gh. Șincai din Baia Mare și al Facultății de Medicină
Generală din cadrul Institutului de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca,
specializat în psihiatrie, Augustin Buzura a renunțat la cariera medicală în
favoarea literaturii și publicisticii. A debutat editorial la 25 de ani cu
volumul de povestiri „Capul Bunei Speranțe”, urmat de volumul „De ce zboară
vulturii?”, ambele publicate în anii imediat următori „obsedantului deceniu”
(1963, respectiv 1967). Au urmat volumele „Absenții” (1970), „Fețele tăcerii”
(1974), „Orgolii” (1977), „Vocile nopții” (1980), „Refugii” (1984), „Drumul
cenușii” (1988), „Recviem pentru nebuni și bestii” (1999), „Teroarea iluziei”
(2004), „Raport asupra singurătății” (2009).
Creația sa, demistificatoare și incitantă prin subtilitatea analizei
psihologice, prin seriozitatea și gravitatea expresiei, a cunoscut încă de la
început recunoașterea criticii literare și simpatia publicului. Romanele sale
au cunoscut tiraje uriașe și nenumărate reeditări în țară și străinătate, fiind
unul dintre cei mai iubiți și admirați scriitori români. A primit de 4 ori
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1970, 1974, 1980, 1984), Premiul „Ion
Creangă” al Academiei Române (1977). Romanele lui Augustin Buzura au fost
traduse în franceză, engleză, germană, chineză, suedeză, maghiară, poloneză, rusă,
portugheză, slovenă, japoneză, spaniolă și a tradus, la rândul său, literatură
germană, maghiară, franceză, spaniolă, poloneză, rusă, chineză, slovenă.
Publicist pasionat, cu un dezvoltat spirit civic, scriitorul Augustin
Buzura și-a pus talentul literar, vreme de peste o jumătate de secol, în slujba
valorilor libertății și demnității umane, cultivate cu mijloacele artei și
culturii. A fost, din această perspectivă, unul dintre cei mai mari
intelectuali români care a crezut în rezistența civică prin cultură.
Pe 3 iulie 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Române,
devenind membru titular pe 12 martie 1992.
E.Ş.
Comentarii
Trimiteți un comentariu