Vrednicul slujitor
al altarului, Pr. Ilie
Ciocan s-a născut în Arad, la 1 mai 1950. Şcolile primare şi liceul le-a
terminat în Arad, după care în 1968 a dat examen şi a reuşit să intre la
Facultatea de Teologie din Sibiu. A absolvit facultatea după căsătorie, a fost
apoi sfinţit de preot şi a fost repartizat la prima sa parohie, la o distanţă
de 25 de kilometri de Arad. În 1990, imediat după evenimentele revoluţionare
din România a fost solicitat să vină la parohia din Bătania. De această parohie
l-a legat personal faptul că străbunicul său s-a născut în Bătania, în 1870,
dar avea în sat şi destul de numeroase rudenii care l-au primit cu braţele
deschise. A fost instalat oficial la Bătania pe 28 aprilie 1991, fiind primul
preot misionar care a venit în Ungaria, de aceea a administrat scurt timp şi
parohia din Cenadul Unguresc şi din Chitighaz, unde nu erau încă preoţi care să
slujească. Ajuns la Bătania s-a implicat în viaţa culturală şi religioasă a
comunităţii, a avut relaţii foarte bune cu şcoala românească, a participat la
toate evenimentele comunităţii. A organizat cu elevii şi cu credincioşii numeroase
excursii şi pelerinaje în România.
Părintele Ilie Ciocan a slujit 42 de ani în slujba lui
Dumnezeu şi a oamenilor, 15 ani a fost preot la o parohie din Arad şi 27 de ani
a fost păstorul credincioşilor din Bătania.
Glumeţ din fire, un om foarte cumsecade, cu frica lui
Dumnezeu, părintele avea în ultimii ani o singură mare durere pe care nu o
putea ascunde, cea provocată de moartea neaşteptată a fiului lor, tragedie care
l-a doborât. Uşa mai mult decât modestei lui locuinţe a fost mereu deschisă
tuturor credincioşilor şi românilor sosiţi la Bătania, de multe ori chiar şi
pentru o informaţie cât de mică. Acasă la părintele Ciocan era locul unde
găseau vorba românească. Avea o blândeţe plină de nădejde, era de o simplitate
pilduitoare şi le vorbea credincioşilor pe înţelesul lor.
Părintele Ilie Ciocan, fiind la vârsta pensionării, nu a
mai reuşit să se bucure de anii de pensie, în ultimele luni de viaţă a fost copleşit
de o boală grea, care l-a răpus în dimineaţa zilei de duminică, 1 octombrie. La
căpătâiul său au fost alături de el soţia Rozalia
şi fiica sa Anca, care l-au sprijinit
cu multă dragoste.
A fost condus pe ultimul drum de către familia
îndurerată, rude, prieteni, credincioşi, de către colegii săi preoţi şi, nu în
ultimul rând, de către arhiereii: ÎPS
Timotei al Aradului şi PS Siluan,
Episcopul Românilor din Ungaria, în ziua de 3 octombrie 2017, la Arad, unde a
fost înmormântat.
Fie-i ţărâna uşoară şi veşnică pomenirea!
Redacţia
Comentarii
Trimiteți un comentariu