La un an după operaţie, Miruna, fetiţa care a „botezat” o asociaţie, este sănătoasă


Asociaţia „Miruna”, înfiinţată anul trecut la Micherechi, are un destin aparte, pe care îl croieşte cu migală, pas cu pas, cu jertfă şi iubire de semeni. Membrii asociaţiei, împreună cu mulţi oameni din Micherechi şi din alte sate şi oraşe din Ungaria, care se alătură în activităţile de caritate, încearcă an de an să se implice în tot mai multe acţiuni, să ajungă la cât mai multe familii sărace. Acţiunile de caritate au început în urmă cu zece ani, iar acum, din luna octombrie a anului trecut se lucreză sub forma organizată a Asociaţiei „Miruna”. Despre cele mai importante activităţi ale acesteia am stat de vorbă cu preşedintele Robert Ruja.



– Ce defineşte chemarea specială a asociaţiei?
– Este implicarea într-o lucrare socială şi caritabilă de mare însemnătate. Povestea noastră a început acum mai bine de zece ani, când o echipă din Micherechi am început munca de caritate. Am dus daruri orfelinatului din Salonta, pentru că este aici aproape. Ne-am implicat apoi tot mai mult în această activitate caritabilă, care a constat atunci în a împărţi donaţii de Crăciun celor săraci şi de a face câte o mică bucurie acelor copii orfani. Aceste acţiuni continuă şi acum. Avem din ce în ce mai mulţi oameni care ne ajută. Eu consider că avem o echipă extraordinară, care se străduieşte foarte mult. Pe lângă aceste acţiuni de a duce alimente şi haine oamenilor nevoiaşi, am avut posibilitatea să ajutăm şi o fetiţă căreia i-am salvat practic viaţa. Este vorba despre Miruna, după care am numit şi asociaţia noastră. Prin Miruna am ajuns să avem legături directe cu prof. dr. Katona Márta, şeful secţiei de cardiologie din cadrul Clinicii de Pediatrie din Seghedin şi în acest fel am avut ocazia să mai ajutăm anul trecut şi alţi copii bolnavi.


– Miruna a fost cazul care v-a marcat cel mai mult pe parcursul acţiunilor din ultimul deceniu?
– Toate cazurile sunt speciale. Pentru mine e important fiecare caz. Este o durere când mergem cu donaţiile şi vedem în ce condiţii trăiesc alţii, săracii de ei. Însă venim acasă de fiecare dată cu bucuria în suflet că am putut face un bine şi cu dorinţa şi speranţa de a face şi mai mult. Cazul care a necesitat mai multă responsabilitate a fost cea a fetiţei Miruna. Familia Mirunei, care trăieşte în Tulca, am cunoscut-o în urmă cu cinci ani în timpul acţiunilor noastre de caritate, mergând la ei cu donaţii. Pe lângă faptul că familia se chinuia să depăşească sărăcia, se confrunta şi cu un necaz mult mai mare, şi anume, boala fetiţei lor Miruna, care s-a născut cu probleme cardiovasculare. La vârsta de trei luni, fetiţa a trecut printr-o operaţie, iar la începutul anului trecut trebuia să treacă printr-o nouă operaţie pentru punerea unei valve cardiace artificiale, însă în România medicii au refuzat să o opereze sub pretextul că fetiţa nu ar supravieţui operaţiei. La începutul anului trecut am fost căutaţi de către părinţii Mirunei cerându-ne ajutorul, ultima lor şansă fiind Ungaria, cu încrederea că medicii de aici pot să le promită ceva pozitiv. Am căutat Clinica de Pediatrie din Seghedin, unde am găsit un medic extraordinar, pe prof. dr. Katona Márta şi am aflat că operaţia propriu-zisă se poate face, iar cheltuielile acesteia (deoarece fetiţa este din România şi nu are asigurare medicală pentru Ungaria), sunt de 3 milioane de forinţi. Am şi început campania pentru strângerea de fonduri. I-am rugat pe părinţi să aibă credinţă şi răbdare, iar la începutul lunii martie a anului trecut doamna doctor a făcut o cerere pentru sprijinirea operaţiei către Clubul Rotary din Ungaria, care a mai ajutat şi alţi copiii. Lucrurile s-au accelerat apoi foarte mult. Ne-am întâlnit cu preşedintele clubului, Farkas András, care s-a angajat că ne vor susţine, şi în doar câteva zile, pe 8 martie, Miruna a intrat în sala de operaţie. Operaţia a reuşit, am avut o mare susţinere din partea spitalului. Asistenţii pe secţie au ştiut limba română, iar recuperarea fetiţei a fost foarte rapidă. Am trecut în acele zile prin momente foarte grele alături de părinţii Mirunei, zile pe care nu le vom uita niciodată. A trecut un an de atunci şi Miruna este bine. La o jumătate de an după operaţie a putut merge la şcoală. Echipa noastră de la Asociaţia „Miruna” o susţinem în continuare cu ce putem. Mulţumim bunului Dumnezeu pentru tot, căci fără el nu am putea duce la bun sfârşit ceea ce facem.




– Credinţa are un rol important în tot ceea ce faceţi?
– Toate succesele pe care le-am avut până acum se datorează în primul rând bunului Dumnezeu, căci fără credinţă, dragoste şi răbdare nu facem nimic. Credinţa face minuni şi scoate multe familii din necazuri şi durere. Cazul Mirunei şi vindecarea ei a fost un miracol, s-ar putea spune… De aceea aş dori să mulţumesc acum, la un an după operaţia Mirunei, în primul rând bunului Dumnezeu pentru ajutor, şi tuturor medicilor care au contribuit la acest caz: dr. Ioan Ruja cardiolog dr. Jancsóné dr. habil dr. Katona Márta, dr. Bogáts Gábor, doctor în chirurgie cardiacă, conferenţiar universitar, Babik Barna, asistent universitar, conferențiar universitar, prof. dr. Hartyánszky István, pentru sacrificiul lor în vindecarea fetiţei Miruna le dorim putere, sănătate şi succes în ceea ce fac. Mii de mulţumiri şi recunoştinţă domnului Farkas András, pentru sprijinul financiar şi, nu în ultimul rând, doamnei dr. Katona Márta.
A.B.

Comentarii